Suntem straini intr-o lume ce parca atrage tocmai prin faptul ca nimeni nu se cunoaste cu nimeni... ne intalnim pe strada si ne facem ca nu ne cunoastem... poate pentru ca suntem intr-o companie care nu ne permite sa avem anumiti prieteni, poate ca suntem doar noi si nu ne intereseaza altii decat atunci cand avem nevoie de ei... sau poate ei trec pe atat de sus incat nu ne putem ridica noi sa le stirbim putin din caducitate...

Suntem aceeasi straini care seara alearge desculti prin parc si isi saruta iubita de noapte buna, iar dimineata dispare din cu totul alt pat, lasand in urma o cu totul alta aroma, un iz de pacat orginar in care toti suntem Banderasi si Jolii, crezand ca lumea e a noastra daca ne imprastiem samanta din mersul acceleratului ce-l numim viata...

Suntem aceeasi corporatisti, directori, profesori, elevi, studenti, muncitroi, gunoieri, ingineri, doctori, patroni, carturari de mare clasa si cinici cu ora, care incercam sa furam o secunda timpului si sa o facem doar a noastra... suntem aceleasi umbre ce isi cauta un zid pe care sa se proiecteze, si sa ne simtim mari... atat de mari, nestiind ca insasi esenta noastra e lumina din spate... tu.. eu... ea... ceilalti care inca mai conteaza in infima noastra incredere de sine...

Suntem doar noi... cei care ne cautam identitatea... intr-o lume care si-a pierdut-o pe a ei...